știi oare
a adora amurgul?
sau a mulțumi
ca poți simți dorul
unei emoții
care nu se poate repeta?
ori oare
știi cum e a simți fiorul
unui vis întâmplat ziua,
când ideal însemna a fi
tu însuți – un sentiment
care vine și trece, exact
ca o ploaie de vară dis
de dimineață?
dar oare
ai știut vreodată a vedea
dincolo de carne, nori și
pereți transparenți și reci
unde tresare suflarea ei –
făptura care seamănă atât
de bine cu cineva a cărei
față n-o poți vedea.
și mai e – oare
ai știut cândva a întreba
despre atingeri și priviri
mărunte – ele cui aparțin?
te-ai visat la amurg
într-un melancolic fior
când totul e
a fi și
a simți și...
nu ți-e dor?
