tu
al cărui spate-l vezi mereu
după colțuri luminate cu greu
tu
care-ntorci priviri doar din mers
de parc-ai recita vers... după vers
tu
care faci din fum cortină
mereu parfum cu nicotină
tu
care niciodată nu privești-n ochii
verzi,
albaștri sau căprui
tu
s-asculți cu interes când mergi
că-i ușor pe mâini să te ștergi
și ca un naiv să crezi
că înțelegi ceea ce vezi.
