Dragostea și nesăbuința celui care minte
Urcă și coboară din călcâie până-n vintre
E pulsul care lipsește inimii de piatră:
A fi bun și dulce-ntr-o poveste acră.
Dacă e doar dragoste aici, dintotdeauna
Atunci această nesăbuință cui aparține?
Ai zice că dragostea-i mereu lumina…
Atunci treji noaptea… ce ne ține?
